raţiúne

raţiúne
s. f. (sil. -ţi-u-), g.-d. art. raţiúnii; (motive) pl. raţiúni

Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • raţiune — RAŢIÚNE, (2, 3) raţiuni, s.f. 1. Facultatea omului de a cunoaşte, de a gândi logic, de a înţelege sensul şi legătura fenomenelor; p. ext. judecată, minte. ♦ Treapta a doua a cunoaşterii, caracterizată prin faptul că operează cu noţiuni, judecăţi… …   Dicționar Român

  • raţional — RAŢIONÁL, Ă, raţionali, e, adj. 1. (Adesea adverbial) Conform cu principiile şi cerinţele raţiunii; care poate fi conceput cu ajutorul raţiunii. ♦ (În filozofia raţionalistă) Izvorât sau dedus din raţiune, considerat ca independent de experienţă… …   Dicționar Român

  • minte — MÍNTE, minţi, s.f. 1. Facultatea de a gândi, de a judeca, de a înţelege; raţiune, intelect. ♢ loc. adj. Cu minte = cu judecată normală, sănătoasă; p. ext. înţelept. ♢ loc. adj. şi adv. Fără (de) minte = nebun; nesocotit, nesăbuit. ♢ expr. Ieşit… …   Dicționar Român

  • cuvânt — CUVẤNT, cuvinte, s.n. 1. Unitate de bază a vocabularului, care reprezintă asocierea unui sens (sau a unui complex de sensuri) şi a unui complex sonor; vorbă. ♢ Cuvânt simplu = cuvânt care conţine un singur morfem radical. Cuvânt primitiv = cuvânt …   Dicționar Român

  • judecată — JUDECÁTĂ, judecăţi, s.f. 1. Facultatea (1) de a gândi logic; raţiune, inteligenţă, gândire. ♢ loc. adj. şi adv. Cu judecată = cu bun simţ, cu tact; serios, temeinic. ♦ Părere, idee, socoteală. 2. Formă logică fundamentală exprimată printr o… …   Dicționar Român

  • spirit — SPÍRIT, spirite, s.n. I. 1. Factor ideal al existenţei (opus materiei); conştiinţă, gândire; p. ext. minte, raţiune, intelect. ♦ Inteligenţă, deşteptăciune, isteţime; capacitate de imaginaţie, fantezie. ♢ expr. (Om) de (sau cu) spirit = (om) cu… …   Dicționar Român

  • cauză — CÁUZĂ, cauze, s.f. 1. Fenomen sau complex de fenomene care precedă şi, în condiţii determinate, provoacă apariţia altui fenomen, denumit efect, căruia îi serveşte ca punct de plecare; motiv. 2. Problemă socială care interesează o colectivitate… …   Dicționar Român

  • misologie — MISOLOGÍE s.f. (livr.) Ură faţă de raţiune. – Din fr. misologie. Trimis de laurap, 05.05.2004. Sursa: DEX 98  misologíe s. f., art. misología, g. d. misologíi, art. misologíei Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român

  • numen — NÚMEN s.n. Lucru în sine, cunoscut numai prin raţiune, în opoziţie cu fenomenul, cunoscut senzorial. – Din fr. noumène. Trimis de bogdanrsb, 13.08.2004. Sursa: DEX 98  númen s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  NÚMEN …   Dicționar Român

  • raţiona — RAŢIONÁ1, raţionez, vb. I. intranz. A gândi în mod logic, a judeca raţional. [pr.: ţi o ] – Din raţiune (după fr. raisonner). Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  RAŢIONÁ2, raţionez, vb. I. tranz. A face raţii; a raţionaliza (2). [ …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”